02 decembrie 2010

Review: Killzone 2

Dupa succesul inregistrat de fratii mai mari: Killzone (PS2) si Killzone: Liberation (PSP), cei de Guerrilla Games  s-au hotarat sa le mai ofere fanilor o noua aventura in persona lui Killzone 2, de data aceasta ,,only for PS3".

Story:

In ciuda ce am zis mai sus, jocurile precedente sunt ca un fel de ,,frati vitregi" cu cel de fata, nefiind nevoie sa fi jucat vreunul dintre ele ca sa intelegi ce se intampla in Killzone 2. Fanii seriei vor observa insa conexiunile cu episoadele anterioare, evenimentele si personajele la care se face referire fiind cam aceleasi.
Cine mai are pistol ca al meu?
Actiunea se desfasoara dupa evenimentele din Liberation, unde ISA (Interplanetary Strategic Alliance) se hotaraste sa faca ceva in sfarsit si sa nu se mai lase invadata pe planeta Vekta. Dupa succesul relativ de pe Helghast, ISA incerca recuperarea acesteia si porneste lupta impotriva Imparatului Visari. Crezand ca ,,spiritul" Helghast s-a distrus dupa infrangerea de pe Vekta, ISA lanseaza o invazie asupra Helghan pentru a-l captura pe Imparat si a forta fosta colonie sa cedeze. Din pacate, soldatii din Alianta descopera rapid ca locuitorii de pe Helghast (scuzati repetitia) sunt la fel de puternici ca intotdeauna, ba mai mult au si noi arme cu care sa isi infranga dusmanii.
Spre deosebire de primele jocuri, Killzone 2 nu te mai pune in pielea lui Templar, ci acum il controlezi pe Sev, unul dintre membrii echipei Alpha. Alaturi de Rico, comandantul echipe, Garza si Natko vei fi purtat prin 10 misiuni diferite, totalizand un numar de peste 8 ore de joc. Fiecare level are multe obiective si checkpoint-uri care te vor arunca prin toate colturile hartii. Cam atat despre poveste deoarece fiind un shooter Killzone 2, nu o foloseste decat ca un pretext pentru a te introduce in actiune.

Gameplay:

Cand eram tanar fecior...
Sa incepem cu ceea ce s-a imbunatatit la joc fata de predecesoarele Killzone. Asadar, ceea ce m-a uimit inca de cand am pornit jocul este AI-ul. In afara faptului ca te ajuta sa te urci pe tot felul de chestii sau iti deschid usi, camarazii sunt buni si in lupta: elimina adversari pe care tu nici nu i-ai vazut si uneori te avertizeaza despre un posibil pericol. Te vor ajuta foarte mult, mai ales cand incerci sa iti ataci inamicul pe flancuri si ai nevoie de acoperire. Stiu sa avanseze odata cu tine sau cand e nevoie sa se ascunda, asa ca nu va mai trebui sa iti bati capul avand grija de camarazi deoarece uneori se descurca mai bine chiar decat tine. AI-ul inamic este si el la fel de bun, soldatii Helghast pe care ii intalnesti folosesc mereu alta tactica in incercarea de a te elimina de pe mult iubita lor planeta. De exemplu, trupele de asalt (soldatii obisnuiti) vor incerca de multe ori sa se ascunda si sa te doboare de la distanta, pe cand trupele de soc te vor distrage cu bine cunoscutele grenade cu fum si lovindu-te mai apoi cu machine guns sau chiar cutite daca ii lasi sa se apropie. Pe langa trupele amintite mai sus, te vei mai intalni cu infanteria grea si tot felul de roboti, dar de cele mai multe ori Helghast isi trimite apararea grupata, cu cate putin din fiecare asa ca va trebui sa ai grija pe cine sa elimini mai intai si sa o faci rapid inainte sa te trezesti incercuit sau chiar doborat. Totusi exista si un minus, deoarece dupa parerea mea dificultatea jocului afecteaza prea mult inteligenta adversarilor. Astfel, pe dificultatile Recruit sau Tropper (cele mai usoare), adversarii vor avea multe momente in care vor ezita mult prea mult ori chiar se vor arunca in propriile grenade. Pe Elite (dificultatea pe care o primesti dupa ce ai terminat jocul odata), vei avea surprinderea ca AI-ul este aproape imbatabil, asa ca pentru fanii shoterelor este cel mai bine sa joace prima data pe Veteran si apoi pe Elite. Veti vedea ca tacticile pe care le-ati folosit in acelasi loc, dar la o dificultate mai mica pur si simplu nu mai functioneaza...
Jos, am zis!
Din cate mi-am putut da eu seama, jocul nu poate fi terminat daca nu folosesti sistemul de cover, deoarece Killzone 2 nu este un shoter din acela in care te arunci in mijlocul adversarilor, din contra, daca vei incerca asa ceva, adversarii isi vor concentra atentia pe tine si te vei trezi imediat... jos. Asadar, vei fi nevoit sa te ascunzi dupa tot felul de stalpi, baricade sau orice altceva care iti poate oferi protectie impotriva focurilor adverse si din care sa iti poti elimina dusmanii fara sa fi tu cel care musca din podea.
Sa vorbim acum un pic despre arsenalul pe care il poate duce Sev cu el. Vei avea, pe tot parcursul jocului, o primary weapon (pusti, lansatoare de rachete, submachine guns, pusti cu luneta) si un pistol cu munitie nelimitata. Pe langa acestea, te vei mai folosi de un cutit si doua feluri de grenade.
Mult din succesul de care s-a bucurat jocul este oferit de modul in care acesta arata. Fie ca iti place sa te uiti cum sunt distrusi soldatii de flacari sau de gloante, fie iti plac peisajele dintr-un teatru de razboi, intotdeauna cat vei juca acest joc vei simti ca esti acolo si ca faci parte din acea lume. Guerrilla a impins la maximum limitele PS3, cu o atentie pentru detalii mai rar intalnita pe console, cu o iluminare parca ireala si cu un mediu inconjurator in care aproape totul poate fi distrus grafica din Killzone 2 este una dintre cele mai bune la ora actuala.
Sunetul pustilor, tipetele de moarte, ecourile exploziilor si muzica perfect aleasa te fac sa te adancesti si mai mult in Helghast nemaivrand sa lasi controller-ul din mana pana la sfarsitul jocului.

Multiplayer:

Dupa ce ai terminat campania singleplayer, jocul nu se termina insa, deoarece exista componenta multiplayer, foarte bine realizata care va mai adauga mult duratei de stat in fata televizorului. Multiplayer-ul este impartit in doua mari aripi: skirmish si warzone. Skirmish-ul este componenta offline si este o arena de antrenament unde poti exersa cu roboti controlati de joc. La fel ca in single, ii poti seta pe o anumita dificultate, cea mai buna pentru pregatire fiind din nou Elite. Poti seta si modurile de joc: Body Count este de fapt Team Deathmatch, Search and Retrieve este un fel Capture the Flag, iar Capture and Hold este o un mod bazat pe zone ale fiecarei echipe. Search and Destroy este un mod mai interesant in care una dintre echipe trebuie sa arunce in aer o locatie inainte sa expire timpul, pe cand cealalta trebuie sa o apere, iar Assassination este modul in care trebuie sa omori adversarul marcat ca tinta, iar daca tu esti tinta trebuie sa scapi de dusmani pentru a face puncte.
Artificii
Distractia incepe insa, cand te apuci de warzones. Nu o sa va zic mai multe pentru a nu va strica pofta de joc, dar exista sase clase, de la medici, care pot face bine sau chiar reinvia coechpieri pana la sabotori (asa se zice??) care se deghizeaza in adversari si ii pot omori pe la spate. Modurile de joc sunt cam aceleasi cu cele din Skirmish, fiecare din clasa avand un urias potential daca este folosita pe campul de lupta. Multiplayer-ul este foarte, foarte bine structurat si ofera o experienta ce nu poate fi descrisa daca nu este incercata.
Concluzie:

Cu un singleplayer bine realizat, o grafica si un sunet de zile mari, gameplay bine echilibrat si un multiplayer care te tine lipit de joc mult mai mult timp, Killzone 2 este un ,,must have" pentru orice posesor de PS3.

Gameplay:9
Story: 8,5
Multiplayer: 10
Grafica: 10
Sunet: 10

Total: 47,5/50                                                                                           .scar

Gen: First Person Shooter
Platforme: PS3
Data lansarii: 27 Feb. 2009
Producator: Guerrilla Games
Distribuitor: Sony Entertainment 

28 noiembrie 2010

Review: Darksiders

Lansat intial doar pentru Xbox 360 si PlayStation 3, in ianuarie 2010, Darksiders si cei de la Vigil Games au avut nevoie de cateva luni pentru a-l porta pe PC. Sa purcedem deci la drum si sa vedem cum arata Apocalipsa pe calculator.

Story:

Ati auzit si voi ceva?
Asa cum ne zice si intro-ul jocului, pentru mii de ani binele si raul s-au luptat mereu, pana ce s-a ajuns la un echilibru precar sustinut de ,,cei patru cavaleri ai Apocalipsei". Ei bine, acest echilibru a disparut odata cu aparitia oamenilor in univers, asa ca razboiul a inceput din nou intre cele doua forte, si unde altundeva decat pe... Pamant!
Jocul te arunca direct in mijlocul actiunii, in pielea lui War (God of War?!), unul dintre ,,cei patru", in care da toata lumea. Fie ca sunt ingeri, demoni sau politisti din Manhattan, toti se arunca spre tine crezand ca tu esti cel care a dezechilibrat balanta, desi nu este adevarat, tu fiind acolo doar pentru a ii impaca...
Dialogurile cu alte personaje sunt destul de seci, War exprimandu-si mereu aceeasi parere despre cum vede el situatia in diferite moduri. Totusi, Darksiders nu are ca punct forte povestea, asa ca sa trecem la... 

Gameplay:

Darksiders imprumuta multe din elementele altor jocuri de succes precum: Halo 3 deoarece War va folosi tot felul de pistoale fantasy care seamana izbitor de mine cu cele din jocul mai sus amintit, God of War, de fiecare data cand vei lovi un adversar destul de mult si acesta va fi pe moarte vei avea sansa sa il termini cu o lovitura speciala activata de tasta corecta la momentul potrivit; singura deosebire fata de jocul celor de la Sony este ca aici cand te lansezi in lovitura speciala nu va trebui sa mai apesi si alte butoane ca sa o finalizezi, avand astfel sansa sa o ratezi, ci doar va trebui sa te uiti cum War ii zboara capul dusmanului. Cu toate ca jocul poate fi acuzat de faptul ca s-a cam inspirat din curtea altora, Darksiders imbina aceste elemente foarte bine si le introduce in mecanica proprie lasand impresia de ,,intreg".
Dificultatea... Pai nu prea exista: luptele sunt incredibil de usoare, lente si nu necesita niciun fel de indemanare pentru a fi castigate chiar si de cineva care nu a mai jucat niciodata un action game. Sistemul de lupta nu este nici pe departe la fel de complex precum cel din Devil May Cry 4, iar adversarii nu se compara cu cei din God of War.
Avansand prin joc, vei avea posibilitatea se deblochezi doua arme: o coasa (ca doar esti un ,,cavaler al Apocalipsei") si o manusa gen Ballistic Fist (cine stie, cunoaste). Acestea te mai scot din rutina sabiei pe care o porti inca de la inceput si pot fi utilizate pentru realizarea unor combo-uri ceva mai complexe.
Piei!
Daca nu aveti un controler, Darksiders nu merita sa fie jucat. Va spun asta din proprie experienta deoarece, jucand din mouse si tastatura e o adevarata provocare sa termini jocul fara ceva luxat. Bine, stiu ca se pot configura butoanele, dar sunt atatea ,,super-puteri" pe care le are War, incat tot ajungi cu mainile una peste alta. Un controler, gen Xbox 360 este ideal deoarece, te simti mult mai bine in timpul luptelor, iar navigarea printre meniurile jocului se face mult mai facil, acestea nefiind schimbate de la versiunile de Xbox si PS3.
Puzzle-urile sunt destul de usoare si in plus la fiecare primesti cate ceva (upgrade-uri pentru arme, chei si chiar bombe). Cuferele cu comori si usile secrete sau peretii din cristal (ii spargi cu bombele) sunt destul de repetitive si te cam plictisesti de ele pe finalul jocului.
Chestiile pe care le gasesti de-a lungul jocului precum crossblade (un fel de boomerang pe care il arunci ca sa lovesti mai multe tinte odata sau sa dai foc la ceva care se afla undeva unde nu poti ajunge) sau Abyssal Chain (treci cu ajutorul lui peste prapastii) sunt destul de folositoare si sunt bine implementate in gameplay-ul jocului, dar puterea de a incetini timpul spre exemplu este absolut degeaba - eu nu am folosit-o decat odata, dupa ce am gasit-o.
Luptele cu bossi sunt, ei bine, exact pe dos de cum v-ati fi asteptat: in loc, ca la sfarsit de nivel sa gasesti ceva care sa iti testeze skill-urile, dai peste un asa zis boss care e mai slab decat monstuletii de dinaintea lui. Ceea ce este ciudat, e faptul ca nu doar intr-un dungeon mi s-a intamplat asta, ci in absolut toate...
Red Dead Redemption...
O chestie faina a gameplay-ului, este posibilitatea de a vinde sufletele raposatilor pe care i-ai sfaramat cu doar cateva secunde inainte. Poti sa le dai duhurile la un vendor, care iti da in schimb upgrade-uri pentru arme si echipament. Mie mi-a placut, mai ales pentru ca te poti intoarce sa mai ciomagesti cativa demoni sau ingeri si sa le vinzi sufletele din nou!
Din punct de vedere grafic, Darksiders sta destul de bine, culorile si efectele fiind splendide, dar din pacate jocul nu prea dispune de optiuni din acest punct de vedere. Poti seta doar rezolutia si activa sau dezactiva vertical sync. Totusi, e un titlu pentru PC si nu vad de ce sa fii nevoit sa iti modifici setarile din meniul placii video, cand mai toate jocurile au in ziua de azi zeci de optiuni grafice.
Sunetul este bine relizat, voice acting-ul si muzica merg bine impreuna, desi nu prea am retinut vreo replica din putinele dialoguri avute cu ,,supravietuitorii".

Concluzie:

Vreau si eu in piscina
Cu peste 15 ore de joaca, un gameplay acceptabil, poveste doar de forma si grafica si sunet foarte bune, Darksiders merita jucat numai pentru ca astfel de jocuri nu prea mai apar in ziua de azi pe PC.

Gameplay: 8
Story: 7,5
Multiplayer: -
Grafica: 9,5
Sunet: 9,5
Total: 34,5/40
                                                                                                                     
                                                                                                           .Nighy

Gen: Action
Platforme: PC, Xbox360, PS3
Data lansarii: 24 Sept. 2010
Producator: Vigil Games
Distribuitor: THQ
Online
OS: Windows XP/Vista/7
Processor: Intel Pentium IV 3.0Ghz / AMD Athlon 64  3800+ 2.4Ghz
Memory: 1 Gb RAM (XP) / 2 Gb RAM (Vista & 7) 
Hard Drive: 12 Gb
Video Memory: 256 MB
Video Card: nVidia GeForce 8800 or GeForce GT220 / ATI Radeon X1900
Sound Card: DirectX Compatible
DirectX: 9.0c